ȚSore e clasa a III-a și două zile din cele cinci de școală, deseori și în weekend, surioara în vârstă de cinci ani este în responsabilitatea ei până când se întoarce mama de la muncă. Înainte de prânz, mama se învoiește de la serviciu ca să le ia de la grădiniţă și de la școală. Cartierul i se pare foarte nesigur și nu are curaj să le lase singure pe stradă. Le încălzește repede mâncarea, încuie ușa și se întoarce la muncă. Sore știe unde este cheia de rezervă, în caz că izbucnește vreun incendiu în bloc. E una dintre temerile mamei, pentru că mulţi vecini folosesc butelii și instalaţii improvizate de încălzire. Pentru sora ei, Sore este pe rând profesoară de gimnastică, instructor de dans și educatoare. O învaţă să facă roata și sfoara pe mocheta mică dintre cele două paturi. Parcurg coregrafii din videoclipuri scurte pe care le urmăresc ore în șir. Ca să o înveţe poeziile pentru grădiniţă, se înregistrează cu telefonul BONĂ recitând pe strofe, apoi cea mică le ascultă până le reţine. După-amiaza, o învelește și o adoarme, apoi pune o carte mai mare pe genunchi și își face temele. Până anul acesta i se părea că totul e ușor, dar din clasa a III-a parcă a devenit mai dificil. Cere rar ajutorul, dar recunoaște că uneori parcă e „oribil”. Ar ajuta-o să rămână la programul „Școală după școală” unde ar putea mânca de prânz și ar primi suport la teme. Momentan e imposibil pentru că nu ar mai avea cine să se ocupe de cea mică. Așa cum e imposibil și să meargă la cursuri de dans, deși mama vede cât este de pasionată. Sore visează să intre într-o bună zi în armată pentru că a impresionat-o parada de 1 Decembrie."