Își încep munca la un depozit de fructe și legume la 3 după-amiaza și mai ies abia la 7 dimineaţa. „Stăm la o masă și punem fructe, legume în lădiţe. Fără pauză. Descărcăm, încărcăm”, explică George care a început această activitate la 12 ani. Dimineaţa, fraţii mai mici se pregătesc de școală, iar George pune capul pe pernă două-trei ore. Încearcă apoi să se trezească și să meargă și el la cursurile de clasa a V-a, care încep la prânz. Mamei îi e milă și nu insistă cu mersul la școală, așa că absenţele se tot adună. Când ajunge, deseori e cu capul pe bancă.

Acum doi ani, a repetat clasa a III-a pentru că au plecat cu toţii în Anglia. Mama muncea, iar el avea grijă de fraţii mai mici. „Nu prea mă descurc acum cu școala”, spune George. „Nu prea am timp să învăţ, dar aș vrea. Profesoarele nu știu că muncesc”. Mama nu are cum să-l ajute cu recuperatul pentru că nu a fost deloc la școală: „Aveam patru fraţi și trebuia să am grijă de ei. M-am dus acum pentru copiii mei, să învăţ înmulţirea odată cu ei”. S-a înscris acum un an la „A doua șansă”, ca să fie un exemplu pentru cei șase copii ai ei.

„Nu pot să stau în baza la alocaţie sau la ajutorul social. Vine la lună. Ne trebuie la lumină, la lemne, la mâncare, haine, așa că trebuie să muncim”, spune mama. „Îmi iau eu asupra mea că nu prea e cu școala George. Asta este vina mea: că-l iau cu mine pe colo, pe colo… Sunt nevoită, doar așa ne mai descurcăm și noi.”

Pentru o tură de noapte la ambalat fructe și legume, cei doi primesc fiecare câte 150 de lei.

Ca să poată să-și hrănească familia, mama cumpără câte 15 pâini. „Dacă fac o oală de ciorbă, la revedere. E dusă într-o zi. Am o masă de zece persoane. Nici nu vreau să mai vorbesc despre gătit”, ne spune aproape amuzată. „Viaţa și așa e grea, dacă mai stăm și triști, ce facem?”

E mândră că l-a crescut bine pe George și nu se ferește nici el de aragaz. „Fac tocăniţă, ciorbă, paste, mă descurc”, spune băiatul.

De la 10 ani, George face karate miercurea și vinerea. Acelea sunt zilele în care își ia liber de la muncă și se concentrează la ce-i place cu adevărat. Și-ar dori mult să ajungă instructor de karate.

„Mă bucur că o ajut pe mama și că nu stau degeaba. Și-mi place că mă duc uneori și-mi iau de îmbrăcat din munca mea. Sper ca viaţa mea să fie altfel mai târziu”, spune George.