
IZABELA, 15 ANI
DISTRIBUITOARE PLIANTE
Izabela distribuie săptămânal pliante promoţionale pentru un hipermarket.
În fiecare joi, Izabela distribuie pliantele promotionale ale unui hipermarket. Pentru o familie cu patru copii, în care mama face curat la scări de bloc, iar tata lucrează în construcţii, acest venit suplimentar contează mult.
„Nu e rușinos să lucrezi. Mă bucur că-mi ajut familia.”
— Izabela, 15, distribuitoare pliante
Izabela trece uneori cu teancul de pliante pe lângă copii care râd de ea. „Unii spun că nu am bani și de-asta trebuie să merg de mică cu pliantele prin sat. Li se pare de râs, dar eu încerc să nu-i bag în seamă."
Pliantele au fost un noroc în viaţa Izabelei, care crede foarte tare în ce a învăţat-o mama ei: dacă le faci bine celor din jur, va veni binele și spre tine. „Nu este rușinos, e un lucru pe care poţi să-l înveţi."
De fiecare dată când se duce la magazin, fetiţa de clasa a IV-a are grijă să ajute bătrânii din sat și să le care plasele sau să le cumpere ea pâine dacă e prea ger pentru ei. Într-o astfel de zi, a observat o doamnă care căra un pachet mare cu pliante. Izabela a întrebat-o dacă are nevoie de ajutor, iar femeia a fost atât de impresionată încât i-a pro- pus să o ajute în fiecare joi. O răsplătește cu 200 de lei lunar, plus dulciuri. „Mă bucur că pot să-mi ajut familia. Mama spune că n-a mai văzut așa copil ca mine”, explică Izabela cu multă mândrie în ochii negri.
„Îmi place foarte mult să ajut și pe bunica și pe oricine mai în vârstă care nu poate să-și ducă sacoșa. Am învăţat de la mami și din Biblie că este bine așa."
Visul ei este să-și strângă bani pentru un penar încăpător cu multe fermoare și toate culorile și pixurile de care are nevoie, așa cum a văzut la o colegă. Își dorește să fie mai bună la școală, așa că luptă să recupereze tabla înmulţirii și să citească. „Îmi e greu cu înmulţirea, am rămas în urmă. Doamna pe care am avut-o striga la mine și eu mă pierdeam. În pauză stăteam singură și plângeam pentru că nu înţelegeam de ce mi se întâmplă mie asta. Tot timpul eram tristă și era foarte greu. Am repetat anul și mi s-a schimbat doamna. Acum e mai bine. Vreau foarte mult să învăţ, să citesc mai mult. Să-mi completez colecţiile de cărţi pentru că acum îmi place foarte mult să citesc zilnic. Unii copii spun că eu nu știu să citesc, dar nu e așa. Îl ajut și pe fratele meu să citească, săși facă temele. Am încredere că o să mă descurc. Vreau să devin o profesoară când sunt mare, cum e doamna mea.”