MIRCEA, 11 ANI

PĂSTOR

Mircea e păstor, tunde capre și are grijă de curăţenia și hrana animalelor din gospodărie.

Mircea are 11 ani, iar primăvara se trezește dimineaţă de tot, să plece cu oile la păscut. Spune că pe câmp e cel mai bine, „e mai liniște și mai frumos.”

„Aș vrea să învăț carte, dar să fiu și cu animalele aici.”

— Mircea, 11, păstor

Acum crește doar cu tata și cu sora lui. Mama a plecat când erau mai mici și i-a lăsat în grija bunicilor, după ce tatăl a fost închis. Oile sunt și ele responsabile cu „liniștea” familiei. Le-a cumpărat tata după ce a fost eliberat din închisoare și în felul ăsta împarte cu fiul câștigarea traiului zilnic: tata muncește cu ziua, Mircea are grijă de animale.

A învăţat să aibă grijă de oi de la tatăl și de la unchiul lui, despre care vorbește cu admiraţie. „Mi-ar plăcea să am o sută de oi, să nu fie prea multe. Unchiul are 300 și se descurcă singur.” La început, i-a fost teamă să ducă oile departe, le ţinea mai mult pe lângă casă, dar acum știe totul despre ele. „Să nu fugărești oile, să mergi calm, le înveţi drumul, apoi știu să meargă singure. Le chemi după tine și vin. Când le duci pe drum, ele se mai bagă pe râu și atunci mergi pe margine și se învaţă.” Nu-i e frică decât de șerpi, pe care îi întâlnește mereu pe drum și de care fuge tot timpul.

În curtea casei din judeţul Călărași sunt multe animale: un cal, oi, capre, iepuri și găini. Mircea are grijă de toate. Visează să aibă o fermă, cu „puţin mai multe oi, doi cai și mai aranjat. Adică gardul mai frumos, un saivan - adăpost pentru oi - mai mare și un coșar mai bun”. Se plimbă printre ţarcuri, se oprește în faţa oilor, bagă mâna prin gard și le mângâie. Apoi hrănește calul, căruia îi spune cu afecţiune Mirel. A fost foarte supărat când al doilea cal, prea tânăr pentru căldurile mari din zonă, a murit în toiul verii.

Mircea a câștigat deja bani din tunsul caprelor. Spune că încă nu a tuns oi, dar o să înveţe și asta: „Am tuns doar capre, că sunt mai cuminţi. Le leg ceva de gât, le leg de un par și ele stau cuminţi. M-au mai chemat niște oameni să le tund și mă plătesc”.

La școală, lui Mircea îi este greu din cauza colegilor, despre care spune că îl necăjesc tot timpul. „Aș vrea să învăţ carte, dar să fiu și cu animalele aici. Nu prea știu să citesc. Știu toate literele, dar nu prea știu să le leg, să le pun în cuvinte. Și vreau să le învăţ.” Preferă să petreacă timpul afară și nu prea îi mai plac jucăriile, spune că deja nu mai e mic. În schimb, are două dorinţe: să fie mai ordine în casă și să vadă toate ţările din lume.