E o provocare dacă trebuie să rămână singură cu toţi cei mici, dar știe că se descurcă. „Ești în toate părţile să-i faci să fie cuminţi, să te asculte, să nu distrugă ceva. Îi ajut dacă vin la mine cu temele, dar nu prea știu eu să-i fac să înţeleagă. Nu vreau să fiu sensibilă, îmi place să fiu impunătoare”, explică fetiţa înconjurată de fraţii și surorile mai mici care o ascultă cel mai adesea, dar o și întrerup de zeci de ori.

Când vine de la școală, Filoteea trage un pui de somn ca să-și refacă energia și abia apoi își scrie temele, învaţă și se apucă de restul treburilor. Spune că are nevoie de mult somn și se trezește cu alarme programate la 3 dimineaţa, în caz că își lasă o temă nefăcută.

E clasa a VIII-a, iubește animalele și speră ca într-o bună zi să lucreze pe lângă cai.

Este și o fire creativă care vrea să încerce cât mai multe activități. Îi dă la mână tatei materiale, sculptează în lemn, pictează și își caută mereu ceva de lucru pentru că spune că așa este firea ei. „Îmi place să simt lemnul verde în mână, să-l iau fâșie cu fâșie cu dalta. E relaxant”. Și-ar fi dorit să devină jandarm, mai ales călare, dar recent a suferit o operaţie care nu-i dă voie să mai facă efort intens.

Dacă s-ar putea, în lumea Filoteei ar fi mereu vară, iar ea ar fi pe dealuri cu caprele și cu prietena ei cea mai bună pentru că acolo sunt și caii vecinilor. „Ne furișăm și-i mângâiem, le vorbim, îi îmblânzim și-i călărim. Caii simt mai repede ca oamenii dacă se apropie cineva și ne ascundem imediat”. Când nu muncește, Filoteea se uită la videoclipuri despre cai. Învaţă despre rase și însușirile fiecăreia îi pictează și visează la un exemplar negru-corb care să fie al ei cândva.