Marian urcă pe scara din șură cu agilitate de pisică. Cu o furcă mai înaltă decât el învârte fânul și îl aruncă din pod. Coboară, îl strânge cu gesturile sigure ale omului care face asta în fiecare zi și merge să îi dea să mănânce calului. După ce îi pune fânul în iesle, rămâne câteva secunde cu palma pe coama roșcată a animalului și îl mângâie încet. Marian iubește caii.

A învăţat de la fraţii mai mari cum se fac lucrurile. Cară lemne și apă, mulge vacile, strânge fânul, merge la magazin, dar cel mai mult îi place să aibă grijă de calul Sandu și să meargă călare. „Nu îmi e frică de cai, sunt obișnuit de mic. Îmi place că mă duce. Am călărit de multe ori până la stână, unde am mers să îl ajut pe tata.”

Peste ani i-ar plăcea să aibă doi cai și o căruţă. Poate și vaci și viţei. „Nu e greu să ai grijă de cai: le dai apă, îi hrănești, îi ţesăli, scoţi gunoiul. Când le dai de mâncare, fânul mai uscat e mai bun, dar și iarba verde e bună. Când pleci cu căruţa, îi pui hamurile, la cap, sub burtă, îl legi la căruţă și îl mâni cu hăţurile.”

La școală, lui Marian îi place geografia. Ar vrea să călătorească departe, undeva la munte, la pădure. În realitate, nu a avut niciodată șansa să meargă mai departe de cel mai apropiat oraș, la câteva zeci de kilometri distanţă. Acolo a ajuns după un drum de aproape două ore cu autocarul cu corul școlii, în care cântă, pasiune pe care și-a descoperit-o cu ajutorul doamnei de muzică. S-a îmbrăcat în costum popular, alături de alţi 30 de copii, a urcat pe scenă și a avut „un pic” de emoţii.

Ar vrea o bicicletă nouă și un telefon care să nu aibă ecranul spart, pentru că cel mai mult îi place să se uite pe TikTok la filmuleţe cu cai, să vadă cum au alţi oameni grijă de ei. Dacă și-ar face cont acolo, prima lui postare ar fi simplă: „Îmi plac caii!”.