MARIO, 14 ANI
TĂIETOR LEMNE
Mario cară, sparge și stivuiește lemnele vecinilor cu toporul pe care și-l ascute singur.
Pe Mario îl știu toţi prietenii drept Băţ. I-au zis așa fiindcă e mai scund și slăbuţ faţă de alţi băieţi de 14 ani, însă el vrea să le demonstreze tuturor cât e de puternic. „Unele persoane mă cheamă să le sparg lemne, să le așez în magazie.” Face asta de la 7-8 ani, cu toporul lui, pe care-l ascute singur și pe care-l aduce mereu de acasă. Câteodată, în curţile vecinilor sunt și buturugi mari, pe care le mai lasă deoparte, că nu poate să le miște singur. Nu e mereu muncă ușoară la spart lemne sau la săpat gropi cu cazmaua. „Stai cocoșat, te doare spatele”, spune Mario. Mai cheamă câte un prieten sau doi, să muncească împreună: unul cară, unul sparge, unul așază. E mai distractiv și împart banii în mod egal. „Eu îmi iau un suc și restul i-l dau lu’ mamaia”, explică băiatul.
„Îmi place să tai lemne, să le sparg. Mă simt puternic.”
— Mario, 14, tăietor lemne
Bunica pensionară are grijă de Mario și de sora lui mai mică. Băiatul s-a crescut aproape singur de mic, de când tata a plecat în străinătate, iar mama s-a retras la o mănăstire. „Noroc că are anturajul cuminte, că altfel nu știu ce se alegea de el.” În vacanţa de vară, Mario merge la gârlă cu prietenii lui din sat, la scăldat sau la pescuit și aduce acasă câte un pește, să-l pună bunica pe grătar. Cea mai mare captură a lui e o plătică pe care a pescuit-o cu o momeală specială, din mămăligă cu căpșune.
Nu trece aproape nicio zi fără să joace fotbal sau să se gândească la asta. De la 5 ani, se antrenează într-o echipă din sat. E fâșneţ și aleargă cel mai repede dintre toţi băieţii, așa că pe teren e mereu atacant. Îl admiră cel mai mult pe Ronaldo, pentru că a muncit mult ca să ajungă unde e azi, și s-a străduit, chiar și atunci când tatăl lui a murit. I-ar plăcea să fie și el fotbalist într-o zi și să joace în echipă cu Florinel Coman, la FCSB. Și poate să ajungă în Franţa, unde a plecat tatăl lui.