Locul care-i aduce cea mai multă liniște, dar și un venit suplimentar, este biserica. Merge acolo de două ori pe săptămână ca să facă curat și de alte două ori ca sa se bucure de slujbă și de cântece.

„Îmi place foarte mult. Mă ajută să mă liniștesc când sunt supărată sau nervoasă”, spune Mihaela care are, însă, suficiente motive de neliniște.

Repetă clasa a VII-a la școala din sat după ce a tot încercat sa treacă mai departe. „Îmi place la școală, numai că nu prea pot să învăţ. Uit foarte repede orice și îmi e rușine când mă scoate doamna profesoară la tablă. Am emoţii, nu știu de ce”, spune fata cu ochi migdalaţi, părul prins în coadă și o bluză cu imprimeu tigru care îi scoate în evidenţă osatura de acum adolescentină.

Când nu merge la biserică sau la școală, Mihaela are grijă de casă. „Îmi place să fac curat și să am grijă de copii.” Pentru a mai aduce niște bani, face și babysitting prin vecini.

Dar cel mai mult îi place să gătească. A început de nevoie, pentru că mama nu mai putea din cauza bolii, și a ajuns atât de pricepută încât nici nu-i mai trebuie reţete. În bucătărie e încrezătoare în propriile forţe.

Cea mai mare dorinţă a Mihaelei este să aibă o cameră doar a ei unde să râdă cât de tare poate și să nu își mai împartă lucrurile cu altcineva.

Până atunci, apasă pedala visului: „Nu știu ce o sa mă fac când voi fi mare. Când fac 18 ani vreau să mă angajez, dacă pot să iau permisul și apoi să îi ajut în continuare pe părinţii mei aducând bani în casă. Vreau să conduc, foarte mult cred că îmi place să conduc.”